un savant neamtz...de origine germana...:P:P:P...spunea odata: i'm sinking, i'm sinking...
lol, cine stie gluma...se prinde, hehe, cine nu, nu stau sa explic...
ma gandesc...ma gandesc la foarte multe lucruri...in ultima vreme mintea mea a fost o mare highway, pe care s-a circulat cu viteze incredibile...pur si simplu gandurile, ideile, chestiile treceau prin capul meu, in numar f mare...si cu viteze ametzitoare...
insa ma gandesc serios la ce sa fac...pe toate planurile...
sa incep sa cant acea melodie patetica cu cunt cingurel, bing-bang?!
las'...da-o naibii...
da, sunt singurel, bing-bang, na! ia-d'aci! si ce daca!??!
vreau sa cred ca nu sunt singurel...vreau sa cred ca pot sa trec peste orice imi pun in cap...
insa nu mai sunt aceeasi...de acum 5 ani nu mai sunt aceeasi. ok, sunt mult mai precauta, sunt mult mai locked inside...cheia e aruncata intr-o groapa plina de crocodili...and he once said, as a joke "do you want the key to my heart?!"...and i would have said "yes, yes, i want it, because apparently u already have a copy of my key to my heart!"...dar in loc de asta i-am spus "never give away the key to your heart, it's the easiet way to get hurt, just throw it to the lions, in a deep pit with tarantulas, snakes, crocodiles and other animals!!!"...de ce i-am zis eu asta?!?!?! de ce sunt atat de incapabila sa exprim ceea ce simt?!?! de ce...sunt atat de sentimentala si de cretina, sa pun sufletu la toate?!...de ce nu imi pot controla inima..........???
de ce infloresc cand vorbesc despre el? de ce ma face sa ma simt speciala? de ce are incredere in mine? de ce ma apreciaza (asta daca o face cu adevarat)? de ce e optimist si de ce crede in mine atat de mult? de ce ma sustine? de ce rade atat de frumos? de ce vrea sa faca atat de multe? de ce ii pasa?
de ce imi pasa mie de el? de ce imi inveseleste instant ziua? de ce il provoc? de ce vreau sa il invat si vrea sa ma invete? de ce ma uit la el cu admiratie? de ce mi-l doresc?....de ce nu ma pot opri sa ma gandesc la el?....de ce il vreau neaparat?
si ca sa continuam seria de ce-urilor...de ce mereu se intampla asa...sa fie cumva...intr-o anumita stare de agregare, din care nu ai cum sa-i scoti, dar totusi, ii vrei mortzish...
de ce sunt rasfatzata?!?!?!?!?!?!
si pana la urma...de ce scriu astea?!?!!? caci de fapt si de drept, incepusem de la altceva...
asa, spuneam k m-am skimbat...in bine, in rau...probabil in rau...si pt mine, si poate si pt cei din jur...ok, sunt mai rabdatoare, mai comunicativa...dar sunt mai fraiera, mai sentimentala, mai dura, mai posesiva...nu sunt eu cea care vroiam sa fiu...
vreau atat de mult sa dovedesc ca pot, sa dau peste nas ideilor preconcepute, sa imi dovedesc MIE ca pot!!! vreau atat de mult sa castig maratonul cu mine...vreau sa imping mintea mea la extreme nebanuite...vreau sa fac tot, vreau sa stiu tot...vreau sa am tot
da, razgaiata, dupa cum spuneam...
dar, lucru observat si de el de multe ori, my learning curve is going up, extremelly rapidly...adik invatz rpd, ce mai incolo-incoace...de fapt, daca e sa satam sa o luam asa, nu invatz rpd, ci ma prind f rpd, si dupa aia fac....si asa invatz...in fine...
ca de obicei, viata e nedreapta...bine, bine, cine mi-a promis vreodata ca viata e dreapta?! pai nimeni...da' na, asta e idealu, ca viata sa fie dreapta, each one should get what he/she deserves...
dar viata e o curva cu sapte fetze...situatiile in care te pune, situatii de care pana la urma tu esti responsabil, situatii pe care pana la urma tu, eu, noi le-am creat...situatiile astea ranesc oameni...pe mine, pentru ca nu sunt fericita, pentru ca vreau mai mult...pe el, pentru ca sunt asa un challenge, sunt his worst nihgtmare, but as a man, he will never admit it, he will just try to bring the best out of me to light...
ce e cel mai rau in toata pov?! e k e ceva asa idealistic, frumos, respectfull...e ca e ceva perfect...undeva sus pe un nor de puf, printre fluturi si libelule, printre narcise si branduse...e ceva ce nu va lua forma ever. insa cred...vreau sa cred ca amandoi suntem constienti ca e acolo...exista...doar ca nu vrem noi sa o imbracam in nimik...nu putem...avem prea multe principii, avem prea multe responsabilitati, ne respectam prea mult...ne intelegem prea bine ca sa stricam perfectiunea imperfecta a momentului present...
si totusi...care e ciocolata mea preferata?! uite ti-o servesc pe tava: neagra cu martzipan, intotdeauna...pentru ca merit...
....si pentru ca vei ramane mereu un nor pufos si frumos, alb si perfect...
